Riturile periodice (săptămânale, sezoniere, sărbători): activități specifice (adunări, procesiuni, dansuri etc.)

Sadu păstrează multe obiceiuri, datine, prilejuite de sărbătorile anului. Acestea sunt păstrate cu respect de comunitatea rurală, fiind totodată evenimente de atracţie a vizitatorilor.

Sărbătorile de iarnă aduc cu ele în viaţa satului, obiceiuri, datine, ritualuri, pe care generaţiile de astăzi le duc mai departe, ca moştenire de la strămoşii lor. Se practica colindele, steaua, pluguşorul, umblatul cu botezul, irozii.

Cetele de colindători. Colindele determină o participare a mai multor persoane de vârste diferite. Colindele au conţinut religios, legat de Naşterea lui Iisus, dar pot avea şi caracter laic. La Sadu se numeşte Ceata junilor.

sadu-ceata-junilor-rituri-periodice-w800

La Sf. Nicolae se organizează, după tradiţie şi regulile satului, două grupuri: Ceata mare, cu tinerii care au făcut armata, peste 25 de ani şi Ceata mică cu tineri până la 20 de ani. Cetele sunt formate numai din băieţi. Specific pentru Sadu este obiceiul cu „adusul fagului in sat”. La pădure se merge înainte de Crăciun cu tractor sau maşină. Fagul este adus la uzină. Fagul ales, cu sprijinul pădurarului, trebuie să fie foarte mare. Operaţiile de tăiere, curăţire şi transport le fac Junii. Fagul este transportat în sat cu carul cu boi, în ajunul Crăciunului. Junii stau pe fag, sprijiniţi în ţapine. Este plimbat prin sat, fiind un eveniment cu care se mândreşte tot satul. Junii sunt însoţiţi de muzicanţi. Apoi este dus în faţa primăriei unde are loc un ceremonial. Mărimea fagului exprimă puterea tinerilor şi hărnicia lor. Este o întrecere între tineri pe criteriul „cine a adus cel mai mare facg”. În sat feciorii sunt aşteptaţi de fete îmbrăcate în port popular. După aducerea fagului tinerii fac petrecere. Fagul va fi vândut calemn de foc sau de construcţie, pe baza unei licitaţii, iar banii sunt folosiţi în favoarea cetei. Cetele de juni colindă pe la case în noaptea de Crăciun şi ziua, Irozii, alcătuiesc o ceată formată din 5 băieţi – Irod, 3 crai, 1 cătană. În Sadu se numesc „colindreţii”. Sunt costumaţi adecvat: costume, coifuri, stea, săbii etc. Ei colindă ziua şi interpretează o scenetă cu temă religioasă.

 

 

La anul Nou se umblă cu pluguşorul, obicei străvechi, cu trimiteri la ocupaţiile agricole. Copiii sunt costumaţi frumos.

Bobotează. Obiceiuri şi credinţe. Când vine preotul cu botezul, gazda pune pe masă un colac şi o farfurie cu fasole frecată, pe care le sfinţeşte preotul, facând o cruce cu cuţitul (aşezat lângă farfurie). Toţi din familie vor mânca din fasole şi colac, în credinţa că le va aduce belşug şi sănătate. Preotul botează animalele şi constucţiile din gospodărie. În ziua de Bobotează, când se sfinţeşte apa la râul Sadu, preotul aruncă o cruce de lemn în apa râului, pe care o scoate un tânăr şi o înapoiază preotului. Credincioşii strânşi pe mal apreciază îndemânarea tânărului şi-l felicită.

Lăsatul Secului de Paşti. Se fac focuri pe dealurile de lângă sat – al Râpei şi al Picuiului – pe care se aprind „mătăuze”, care se învârt în jurul corpului. Se fac strigături prin care sunt ironizaţi tinerii care nu s-au căsătorit. În case, gospodinele fac gogoşi cu brânză sau marmeladă pe care le mănâncă cu prietenii sau vecinii („şezătoarea vecinilor”), dar se împart şi la copii. În perioada de la Lăsata secului şi până la Înviere, la biserică, se fac câte două slujbe: dimineaţa şi seara. Credincioşii ţin tot postul.

Floriile. Sărbătoare importantă în timpul postului.În sâmbăta Floriilor se duc crenguţe de salcie adunate de copii la biserică şi morminte. O parte din crenguţele sfinţite la biserică se duc acasă şi se pun în diferite locuri – la poartă, grajduri, streaşină. Este credinţa că ele păzesc oamenii, casa şi animalele de primejdii.

În Vinerea Mare credincioşii merg la biserică şi înconjoară biserica. Lumânarea pe care o au în mână, la acest eveniment şi cea de la Înviere se păstrează tot anul, fiind folosite la necazuri (boală), sau când este vreme rea.

La paşti, credinciosul care dă „Paştile” – pâinea şi vinul – le duce sâmbăta, pentru a fi sfinţite. „Paştile” se iau de la biserică sâmbăta. În ziua de Paşti, cel care a dat pâinea şi vinul, aduce la biserică platouri cu mâncare – friptură de miel, drob, peşte, ouă roşii, cozonac, colivă – din care credincioşii, după slujbă, se servesc.De Paşti, finii, ca semn de respect duc la naşi cadou un tort făcut de fină, numit „tortul naşului”. Prilej de vizită, de bucurie şi amintiri. În zilele Paştelui toată lumea umblă în costum popular, dar şi cu haine noi. Se practică ciocnitul ouălor, iar copiii au obiceiul de a lovi oul cu moneda – „datul cu banul în ou” -, oul fiind ţinut în palmă sau aşezat pe pământ. Datul ouălor roşii peste mormânt este un obicei care se practică în zilele de luni şi marţi, după duminica de Paşte, după vecernie, când se merge la morminte, unde se dau ouă săracilor, pentru sufletul mortului.

La Sfântul Gheorghe se pun la porţi crenguţe de fag.

La Înălţarea Domnului sau Ispas, când este şi Ziua eroilor, se pune leuştean la porţi şi grajduri pentru a alunga strigoii, se plimbă caii – frumos împodobiţi – în faţa Primăriei şi prin sat, iar la monumentul eroilor se face slujbă de pomenire, la care participă localnicii împreună cu preoţii şi oficialităţile comunei. Elevii fac un program artistic.

sadu-inaltarea-domnului-w800

La Rusalii ( a 8-a duminică după Paşti), când este sărbătorită Pogorârea Sfântului Duh se pun mesteceni la porţile caselor cu fete. Mestecenii sunt aduşi de feciorii, prietenii fetelor, carei transportă în căruţe trase de cai frumos împodobiţi. Alaiul străbate satul, fiind însoţit de muzicanţi (obicei preluat de la saşi), iar tinerii sunt primiţi la fetele gazdă.

Sfânta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului (15 august), reprezintă hramul celor două biserici.Cu prilejul acestei zile, la Sadu se săvârşesc slujbele de hram, credincioşii purtând, ca într-o zi de mare praznic, portul popular.

poza_intalnire_fii_satului

 

Fii Satului (pe durata verii)este o manifestare intrată deja în tradiţie. Iniţiată în anul 1970, aceasta prilejuieşte în fiecare vară reuniunea fiilor satului stabiliţi oriunde în ţară sau în lume, precum şi regăsirea satului de baştină şi a portului său specific(toţi participanţii poartă port popular). Manifestarea este organizată începând cu al 30-lea an din viaţă, până la vârsta de 70 de ani, fiind alcătuită din următoarele momente: serviciul religios, vizitarea şcolii din comună, balul tradiţional de la Căminul Cultural.