TRADIŢII ŞI OBICEIURI

Mătăuzele-obicei specific, practicat în duminica de dinaintea Lăsatului Secului pentru Postul Sfintelor Paşti, cu rol purificator, de alungare a spiritelor rele. Grupuri de copii urcă pe dealuri, în cele patru părţi ale satului, rostogolind la vale „mătăuzele” (roţi de cauciuc înţesate cu paie sau cârpe îmbibate cu smoală), însoţite de strigături specifice, făcând referire la fetele nemăritate din sat.

Ispasul, Sărbătoarea Înălţării Domnului, celebrat la 40 de zile după Paşti. Din punct de vedere teologic, sărbătoarea marchează sfârşitul activităţii pământeşti a Mântuitorului. În calendarul creştin-ortodox, tot în a şasea zi de joi de după Paşti, se celebrează şi Ziua Eroilor printr-un parastas. Caracteristic Sadului este drumul „Călăraşilor”, tineri călare, îmbrăcaţi în port popular care înconjoară troiţele în sens invers acelor de ceasornic, invocând astfel binecuvântarea credincioşilor.

Rusaliile (la 50 de zile după Paşti)-sunt o sărbătoarefoarte importantă pentru lumea satului tradiţional şi în plus foarte complexă-simultan se desfăşoară două praznice creştine: Pogorârea Sfântului Duh şi Sfânta Treime. La Sadu, din 2004 se organizează Festivalul Folcloric Sadule, grădină mândră, prilej pentru oamenii din sat şi din împrejurimi să-şi amintească cântece şi jocuri tradiţionale păstrate de-a lungul anilor.

Sfânta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului(15 august)- reprezintă hramul celor două biserici. Cu prilejul acestei zile, la Sadu se săvârşesc slujbele de hram, credincioşii purtând, ca într-o zi de mare praznic, portul popular.
CETELE DE JUNI-2010 O OAZĂ DE SPERANŢĂ ÎN CONTINUAREA ŞI RESPECTAREA TRADIŢIILOR POPULARE.

…Născut din vremuri de mult apuse dar cu o dorinţă arzătoare de a-şi arăta vrednicia şi respectul asupra acţiunilor cultural-tradiţionale locale şi totodată unice la nivel naţional, feciorii din comună care se unesc în cetele de juni în preajma sărbatorilor de iarnă, devin tot mai serios ambasadorul cultural al comunităţii. În acest an celtele de juni cu un număr foarte mare de feciori aleşi au demonstrat că au o dorinţă arzătoare de etalare şi conservare a portului şi jocului popular. În zilele de Crăciun când feciorii însoţiţi de fete îmbrăcaţi toţi în costumul tradiţional au pornit cu alai, cântec şi joc au îmbrăcat uliţele satului într-un covor de miresme şi culori, împodobind astfel ca un pom (care nouă ne-a lipsit) centrul comunei, Bisericile şi Căminul Cultural. Am observat cu toţi un lucru de mult uitat şi anume jocul popular aflat doinind la el acasă, aşa cum era în veremurile trecute. Acest lucru ne spune multe şi deasemenea ne dă o mare speranţă, pe un segment care era odată pus sub semnul întrebării şi anume,;tinerii noştri vor să mai înveţe să joace jocul popular şi nu este blocat doar la manele şi bassul muzicii disco. Îi felicit şi pe această cale pe toţi junii şi îi asigur de tot sprijinul meu în acest domeniu.”

 

Crăciunul, Sărbătoarea Naşterii Domnului (25 decembrie) prilejuieşte Colindreţii, copii colindători care se constituie în cete de câte cinci: cei trei crai de la Răsărit, Irod Împărat şi „Cătana”, soldatul acestuia. Sunt reconstituite scene care vestesc Naşterea Domnului, fiecare colindreţ fiind costumat distinct, în funcţie de personajul interpretat

Fii Satului (pe durata verii)– este o manifestare intrată deja în tradiţie. Iniţiată în anul 1970, aceasta prilejuieşte în fiecare vară reuniunea fiilor satului stabiliţi oriunde în ţară sau în lume, precum şi regăsirea satului de baştină şi a portului său specific(toţi participanţii poartă port popular). Manifestarea este organizată începând cu al 30-lea an din viaţă, până la vârsta de 70 de ani, fiind alcătuită din următoarele momente: serviciul religios, vizitarea şcolii din comună, balul tradiţional de la Căminul Cultural.

Ceata de Fluieraşi a comunei Sadu-are o activitate de peste 50 de ani, fiind înfiinţată în anul 1958. Generaţiile următoare au dus mai departe această tradiţie a satului, care se bucură de recunoaştere la nivel local şi naţional prin prezenţa la numeroase festivaluri de gen.